În jurul vârstei de 2 ani am văzut la copii primele manifestări sexuale, iar pe la 7 ani primele întrebări și scenarii.
Credeți că dacă nu întreabă nu sunt preocupați, nu? Ei bine, este fals. Dacă ați asculta ce își imaginează despre cum se fac copiii sau diferențele dintre fetițe și băieți ați realiza cât de importantă este educația sexuală. Copiii își imaginează și apoi discută cu colegii sau prietenii. Nu cu adulții, pentru că sesizează acea jenă, acel tabu.
De unde știu? Accesul la informație este atât de mare încât nu ne putem imagina că nu există problema sexualității, că ai noștri copii nu observă, că nu sunt interesați. Fals!
Să vă spun cum am procedat noi și care au fost consecințele.
Un psiholog le-a spus copiilor tot ce au vrut să știe despre sex, diferențele dintre ei, cum se fac copii, prezervativ etc., după ce i-a observat și a constatat discuțiile, glumele, jocurile, care toate arătau interesul lor pentru acest subiect. Ce s-a întâmplat la noi după oră de educație sexuală? Copiii nu au mai fost curioși și destul de repede au dispărut din discuțiile lor temele de natură sexuală. Ce este firesc pentru adulți și explicat în mod natural, devine neinteresant pentru ei.
Dacă vrei să faci și tu asta te sfătuiesc:
– Să alegi o carte care să te ajute cu explicații;
– Să folosești un limbaj simplu;
– Să nu spui nimic din ceea ce nu ești întrebat;
– Să tratezi subiectul natural, sincer, deschis;
– Să îți arăți disponibilitatea pentru discuții viitoare;
– Să nu spui nimic copilului care să îi genereze o lipsă de conexiune cu propriul corp ( de ex dacă te atingi singur surzești);
Eu sunt pro educație sexuală și consider că noi am fost o generație care a suferit din cauza abordării aproape inexistente a acestui subiect de către părinții și profesorii noștri.